Cu ceva timp in urma, incercam sa-mi reabilitez imaginea propriului ego asupra mea prin diverse tehnnici pe care le citisem sau auzisem. Simteam constant ca ceva nu ma multumeste pe deplin. Era o particica din mine care urla continuu si eu nu o auzeam (ca sa revin la conceptia mea despre faptul ca uitam lucruri si de aceea devenim tristi sau mai bine zis ignoranti cu noi insine). Normal ca uitasem si de faptul ca exista mereu Cineva care are grija sa ne dam cu capul de toti peretii, sa umplem cu lacrimi tone de batiste, ca mai apoi sa ne demonstreze cat de mult gresim cand nu avem incredere in El ca totul va merge conform destinului sau planului. Si ne trezim intr-o zi insorita ca toate lucrurile merg in directia buna, de fapt.
De curand, iau parte la un super proiect numit Oratorica, organizat de ASCIG. In principiu, m-am dus acolo pentru ca este un proiect de public speaking si am simtit ca ma intereseaza sa aflu cat se poate de mult despre acest subiect. Inca de la primul training, am intalnit o persoana in care-mi regasesc aspiratiile. Super! Cum am inceput sa procedez in ultima perioada, am luat adresa de mail si am tastat cateva ganduri si intrebari; simteam ca ma poate ajuta. Fara prea multe cuvinte m-a facut sa realizez cine sunt de fapt; m-a indrumat pur si simplu sa fac ceea ce simt. In workshopul urmator am avut mica revelatie pe care o asteptam de o viata!
Mi-am dat seama de un lucru foarte important, un lucru pe care il stiam, teoretic, dar nu il simtisem pe deplin. Sa fii tu insuti nu inseamna sa fii cel care e deosebit fata de ceilalti, nici sa fii toti ceilalti la un loc. Ne comparam pentru ca asa suntem invatati inca de mici: "cutarita e mai destept decat tine, a luat nota mai mare la test", "ea e mai frumusica decat cealalelalte pentru ca a castigat miss nu stiu ce"... iar lista continua la nesfarsit... De aceea tind mereu sa aflu si eu despre orice oricand de la oricine si niciodata nu ma multumesc si nu simt ca stiu de ajuns. Ramasesem fara timp pentru lucrurile care ma atrag intr-adevar si care ma intereseaza.
Mi-am dat seama de un lucru foarte important, un lucru pe care il stiam, teoretic, dar nu il simtisem pe deplin. Sa fii tu insuti nu inseamna sa fii cel care e deosebit fata de ceilalti, nici sa fii toti ceilalti la un loc. Ne comparam pentru ca asa suntem invatati inca de mici: "cutarita e mai destept decat tine, a luat nota mai mare la test", "ea e mai frumusica decat cealalelalte pentru ca a castigat miss nu stiu ce"... iar lista continua la nesfarsit... De aceea tind mereu sa aflu si eu despre orice oricand de la oricine si niciodata nu ma multumesc si nu simt ca stiu de ajuns. Ramasesem fara timp pentru lucrurile care ma atrag intr-adevar si care ma intereseaza.
Pentru mine, a fi eu insami inseamna sa imi asum ceea ce nu stiu si ceea ce vreau sa aflu cu adevarat. De cand pun intrebari oamenii imi explica si inteleg, de cand ma implic exclusiv in ceea ce imi place oamenii ma roaga sa le povestesc ceea ce am invatat nou.
Cand am venit in Bucuresti m-am ratacit in multe privinte. De exemplu, am realizat ca in toti acesti douazeci de ani impliniti, nu am avut destul interes sau timp incat sa citesc, calatoresc sau studiez pe cat mi-ar fi placut. M-am panicat si am incercat sa le fac pe toate, normal ca avand atatea in minte nu am reusit sa fac nimic. Am inteles ca lucrurile nu trebuiesc facute pentru ca asa trebuie, ci ar trebui facute pentru ca asa simtim. E o nunanta delicata, dar importanta!
Lucrurile pe care le-am invatat, pana acum, de la Oratorica le stiam deja, dar sub alta forma. Acolo, am intalnit oameni care au spus totul verde in fata si au dat explicatii si sfaturi.
Cel mai important lucru invatat a fost sa ne ascultam intuitia inainte de a lua orice decizie, doar asa ne croim drumul corect in viata!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu