Portocala fotogenică
marți, 27 decembrie 2011
Săptămâna asta am trăit sub aburi de sărbătoare. Poveştile şi jocurile de copii nu au lipsit. Pe lângă cadouri şi dulciuri, cu siguranţă, am avut cu toţii şi portocale sub brad. Anul acesta mi s-a întâmplat ceva ieşit din comun. Cea mai rotundă portocală de sub brăduţul meu a început să îmi vorbească. Mi-a spus că ea e venită de departe, din ţări de unde abia a fost culeasă. E conştientă că nu are de trăit prea mult şi mi-a spus că are o mare dorinţă în suflet. Ar vrea să devină cunoscută, ea vrea să fie o vedetă! Şi m-a pus să îi promit că voi face tot posibilul ca dorinţa ei să se împlinească. Zis şi făcut! I-am construit o căsuţă, i-am format o garderobă şi că orice vedetă, i-am programat o şedinţă foto.
Domnelor și domnilor v-o prezint pe Orangina!
Sărbători copilăroase să aveți!
Domnelor și domnilor v-o prezint pe Orangina!
Sărbători copilăroase să aveți!
Unde e Crăciunul?
vineri, 16 decembrie 2011
Astăzi am avut curajul de a-mi asuma doi-ul pe care îl voi lua mâine la testul de limbă japoneză de fiecare vineri. Am preferat să fie aşa decât să pierd un moment important al anului – cumpărăturile de Crăciun. Până şi vremea a ţinut cu mine, azi a nins pentru prima dată în iarna asta. Am făcut lucrurile cu paşi mărunţi. Am pus un fular gros şi am plecat pe uşă.
Sa învățăm de la copii!
duminică, 4 decembrie 2011
Acum ceva vreme, într-un cadru destul de neoficial, purtăm cu un prieten bun o discuţie despre lecţii de viaţă. Din vorbă în vorbă am ajuns la o concluzie: noi, oamenii mari, ar trebui să învăţăm de la copii. Am stat o secundă şi am gândit ceea ce am spus, iar apoi am realizat că avem foarte mare dreptate. În timp ce creştem pierdem toată frumuseţea vieţii şi ne adâncim în viaţa de "om matur".
Maruntisuri
marți, 29 noiembrie 2011
În ultima perioadă am avut parte de tot felul de discuţii despre viaţă. O fi şi din cauza vremii de afară sau poate simplul fapt că mai e puţin şi vom începe un nou an, vom face noi planuri, vom avea noi ambiţii şi obiective de îndeplinit.
Sunt în zodia Balanţă, iar asta explică multe nemulţumiri ale mele. Câteva cursuri de yoga şi aprofundarea cultului budist m-au ajutat de multe ori să înţeleg ce căutăm noi în viaţa noastră. Oamenii care au fondat acest “stil de viaţă” au pus punctul pe " i" ... Când discutam depsre viaţa, de fapt discutăm despre fericire şi necaz. Asta pentru că atunci când eşti fericit sau trist simţi cu adevărat că trăieşti, sau poate nu, dar eu aşa cred. Şi după câteva discuţii care mai de care mai profunde şi mai complexe, ajung la aceeaşi concluzie ca de obicei: ne provocăm suferinţa pentru că uităm şi suntem fericiţi când conştientizam tot ce ne înconjoară. Şi mă simt tristă pentru că am uitat. Am uitat că ştiam asta.
Sunt în zodia Balanţă, iar asta explică multe nemulţumiri ale mele. Câteva cursuri de yoga şi aprofundarea cultului budist m-au ajutat de multe ori să înţeleg ce căutăm noi în viaţa noastră. Oamenii care au fondat acest “stil de viaţă” au pus punctul pe " i" ... Când discutam depsre viaţa, de fapt discutăm despre fericire şi necaz. Asta pentru că atunci când eşti fericit sau trist simţi cu adevărat că trăieşti, sau poate nu, dar eu aşa cred. Şi după câteva discuţii care mai de care mai profunde şi mai complexe, ajung la aceeaşi concluzie ca de obicei: ne provocăm suferinţa pentru că uităm şi suntem fericiţi când conştientizam tot ce ne înconjoară. Şi mă simt tristă pentru că am uitat. Am uitat că ştiam asta.
Lumea Alexandrinei Hristov
duminică, 20 noiembrie 2011
Urşi polari, balene uriaşe, copilării, avioane, stele, pijamale, amăgiri şi dragoste. Alexandrina Hristov le cântă pe toate.
Globuleţul înflorat de deasupra este gata să lumineze concertul. Bufniţa mititică, aşezată atent pe scenă, pare că apără cu ochii mari, pianul din spatele său. Cu mult în urma ei atârna câteva stele încurcate. Cei trei fluturaşi se aşează în cor, în stânga pianului vin din aceeaşi lume cu Alexandrina. Acum e gata. Toată lumea o întâmpină cu aplauze. Dacă ar fi ales o rochie galbenă în loc de verde, aş fi jurat că e Alba ca Zăpada.
Globuleţul înflorat de deasupra este gata să lumineze concertul. Bufniţa mititică, aşezată atent pe scenă, pare că apără cu ochii mari, pianul din spatele său. Cu mult în urma ei atârna câteva stele încurcate. Cei trei fluturaşi se aşează în cor, în stânga pianului vin din aceeaşi lume cu Alexandrina. Acum e gata. Toată lumea o întâmpină cu aplauze. Dacă ar fi ales o rochie galbenă în loc de verde, aş fi jurat că e Alba ca Zăpada.
Cu toamna către Sibiu
marți, 15 noiembrie 2011
Săptămâna trecută am avut prilejiul să vizitez unul dintre cele mai frumoase oraşe din ţară: Sibiul. Un loc minunat, unde întâlneşti oameni deosebiţi şi mai ales multă linişte.
Sibiul e destul de friguros în luna noiembrie, dar îşi păstrează un aer romantic de parcă te obliga să te ghemuieşti la braţul persoanei dragi.
Acolo toamna este mult mai frumoasă. Oamenii zâmbesc. Întreg oraşul este îmbrăcat în haine vechi. Dăinuie ceva ce nouă, oamenilor din spatele Fagarasilor, ne lipseşte din ce în ce mai des: respectul. Respectul de sine, de istoria noastră, de trecut, de un potenţial viitor, de tot.
Sibiul e destul de friguros în luna noiembrie, dar îşi păstrează un aer romantic de parcă te obliga să te ghemuieşti la braţul persoanei dragi.
Acolo toamna este mult mai frumoasă. Oamenii zâmbesc. Întreg oraşul este îmbrăcat în haine vechi. Dăinuie ceva ce nouă, oamenilor din spatele Fagarasilor, ne lipseşte din ce în ce mai des: respectul. Respectul de sine, de istoria noastră, de trecut, de un potenţial viitor, de tot.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)