Sibiul e destul de friguros în luna noiembrie, dar îşi păstrează un aer romantic de parcă te obliga să te ghemuieşti la braţul persoanei dragi.
Acolo toamna este mult mai frumoasă. Oamenii zâmbesc. Întreg oraşul este îmbrăcat în haine vechi. Dăinuie ceva ce nouă, oamenilor din spatele Fagarasilor, ne lipseşte din ce în ce mai des: respectul. Respectul de sine, de istoria noastră, de trecut, de un potenţial viitor, de tot.
Aerul acesta special al toamnei în Sibiu este dat mai ales de frunzele cărămizii pe care le întâlneşti oriunde. Ele nu sunt tratate ca nişte gunoaie, nu sunt adunate de nimeni. Împodobesc cu mândrie oraşul şi te fac să simţi cu adevărat ce înseamnă toamna: miros de trunchiuri ude, foşnet de frunză în vânt, aer rece ce îţi îngheaţă degetul mic de la mână... şi soare palid. Acolo ai timp să simţi toate aceste lucruri. Nu te zoreşte nimeni că ai rămas cu ochii prin copaci după vrăbii, iar semaforul e verde, că te-ai oprit ca magaru' în jumătatea trotuarului şi îţi scoţi aparatul să faci o poză încurcându-i pe ceilalţi, că încântat de tot ce vezi în jurul tău uiţi că vorbeşti cam tare... Într-un cuvânt, mai că mi-a părut rău că am dat la facultate în Bucureşti şi că m-am învăţat cu zăpăceala de aici. Am fost chiar uimită să văd că sâmbătă seara, în Sibiu, găsesc locuri de parcare. Dar hai să nu fiu răutăcioasă ca şi Micul Paris are frumuseţile lui. Şi apropo de asta, mi-am propus ca data următoare să vă arăt câteva fotografii de la concertul Alexandrinei Hristov de sâmbăta asta. Sper să îmi iasă ceva...
Până una alta vă împărtășesc câteva imagini din Sibiul văzut prin ochii mei, cu tot cu drumul de dus și întors. :)
 |
| Primul popas - un parc dragu din Pitești |
 |
| Am fost întâmpinați de Sibiu cu mult soare |
 |
| Parcul gradinii Zoo |
 |
| A doua zi, după ce am vizitat Brașov și Bran, am oprit la Castelul Peleș |
 |
| De data asta nu castelul a fost vedeta, ci culorile împrejurimilor |
1 comentarii:
Minunat!!
Trimiteți un comentariu