La fiecare sfarsit de an ma apuca o nostalgie.... Si tot in acelasi timp ma incearca un mare sentiment pe care nu reusesc sa il definesc, dar stiu ca implica multumire, speranta, recunostinta, constientizare si ambitie.
Trag linie si vreau sa enumar lucrurile pe care le-am invatat, pe care mi-am dat seama ca vreau sa le invat si ce am realizat :) Anul acesta e mai greu ca niciodata sa fac asta!
Au trecut doi ani si patru luni de cand tocesc strazile Bucurestiului si m-au invatat mai multe decat as fi vrut sau crezut vreodata. Cel mai important: m-au invatat cum sa ma cunosc eu pe mine si cum sa ma redescopar:) am venit un copil si m-am trezit azi dimineata uitandu-ma in oglinda si vazand o femeie in armonie cu ea insasi:) O femeie capabila de multe si incapabila de tot atatea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
