(In)Diferenta

Ce inseamna pentru multi dintre noi sa fim diferiti? E o discutie pe care am purtat-o pana si la ora de curs practic engleza intr-o sala de peste 100 de studenti. Toti ne consideram diferiti. Ego-ul nostru o spune, societatea ,insa, nu.
Si ne spunem extravaganti pentru ca ne-am facut nu stiu ce freza sau pentru ca ne-am tatuat o chestie "geniala" sau mai stiu eu ce alte lucruri la fel de comune ca spalatul pe dinti si care tin totusi de imaginea noastra, de ego - in loc sa fim cu adevarat diferiti devenim din ce in ce mai comuni prin simplul fapt ca ne crestem aceasta idee care nu izvoraste dintr-un sens pur.
De curand, iau parte la un program de dezvoltare personala si profesionala ce ma va ajuta sa devin un bun trainer. Intr-una din sedintele noastre, discutam despre cum sa ne organizam trainingurile intr-un mod mai deosebit, Georgiana ne povestea una din experientele sale de la un alt curs pe aceeasi tema.

Voluntar

Voluntariez inca din generala, cand doamna profesoara de limba romana Daniela Gatlan se implica in orice activitate civica. Asa am participat la curatarea orasului, a curtii scolii, plantam copacei si desfasuram evenimente culturale. Tot dansa m-a facut sa imi doresc sa fac parte din Consiliul Elevilor de atunci, pentru simplul fapt ca puteam lua initiativa la nivelul scolii si asa o idee devenea simplu o activitate frumoasa de care se bucurau colegii mei si nu numai. Am inceput sa prind gustul vietii de voluntar.
Mai departe, in liceu, doamna profesoara de mate, Simona Zepisi, desfasura un proiect anti trafic de fiinte umane. Nu-mi amintesc concret motivul pentru care m-am inscris dar sunt convinsa ca a fost o chestiune de impuls, la inceput. Oameni noi, experiente noi, informatii, campanii, workshop-uri, evenimente de tot felul aveau sa ma intampine in viitorul apropiat. Ca sa fac o mica paranteza, orele de curs in sine si sistemul de invatamant prost au contribuit mult la detasarea mea de tot ce inseamna scoala (ceea ce ma face sa spun de multe ori ca am trecut prin liceu ca gasca prin apa sau sa realizez ca nu m-am ales cu nimic altceva decat cu o abilitate impecabila de a copia).

Povestea unui inel

De ceva timp imi tot iese in cale o povestioara despre cat de mare este valoarea noastra ca indivizi in aceasta lume... Pentru ca am trecut de mult de faza asta in care incerc sa realizez ce sunt eu pentru societate sau pentru cei apropiati, nu i-am acordat importanta cuvenita (prima greseala). Nu am povestit nimanui, nici macar nu am dat un share pe facebook sau ceva (a doua greseala). Si pentru ca cineva acolo pare sa insiste  pe aceasta poveste, foarte inteleapta de altfel, mi-am dat seama ca greseala cea mai mare pe care o fac destul de des si inconstient, este sa trec peste lucrurile care nu ma mai pot ajuta pe mine... fara sa ma gandesc ca poate ii ajuta pe altii. Asa ca randurile de mai jos sper sa va dea macar pentru cateva secunde o senzatie de revelatie si constientizare de sine. Suntem toti unici si pretiosi, nu lasati pe altii sa va caracterizeze, ci aratati-le voi adevarata infatisare fara a lasa loc de dubii!
 Lectura placuta!

Sweet 21

Ma obisnuisem deja cu gandul ca voi avea 21 de ani cat de curand. Imi place varsta asta mai mult decat oricare alta! 2-ul imi suna ca o a doua sansa: sa fac lucrurile de doua ori mai bine, de doua ori mai frumos pe o a doua carare ce nu mai are prefixul 1 dar vine cu experintele acestuia. 21 e varsta de la care numaratoarea continua terminand cu cifra 1. 1an plin de ambitii, 1 an plin de planuri si visuri dragute de indeplinit.