Învățare

loading ...

Comunitate

loading...

Manifest/are

loading...
 

Ne plănuim viața sau o alegem?

luni, 26 august 2013

E o vorbă care spune că cei din zodia balanță când nu au probleme îşi fac ei singuri. Nu ştiu să-mi dau cu părerea dacă e adevărată sau nu, cert e că atunci când am o viaţă liniştită mă plictisesc şi parcă le caut cu lumânarea. Când să zic hop că am scăpat de una, mă gândesc eu la alta...şi uite aşa viaţa mea se scurge uşor către 22 de ani frumoşi şi plini de diverse faţade ale vieţii zugrăviţi în tot felul de culori.
Cel mai mult mă amuză seriozitatea cu care îmi propun obiective la fiecare început de an şi apoi, privind în urmă, după un timp, îmi dau seama că viaţa nu înseamnă obiective, scopuri, planuri şi strategii ci că se rezumă la alegeri. Ce alegi azi devine realitate mâine şi poimâine un drum pe care păşeşti până la următoarea alegere ...şi tot aşa.

În urmă cu un an, vorbeam despre sweet 21. O vârstă pe care o simţeam ca o a doua şansă pentru un nou început. Şi mă vedeam peste un an, pe vremea asta, încă voluntar în BYP desfăşurând proiecte şi susţinând traininguri, pregătindu-mă intens pentru o carieră în HR. Eram convinsă că între timp mă voi muta  într-o super garsonieră şi voi avea şi mult visatul beagle, că vara asta voi vizita Timişoara şi Sarmisegetuza, iar spre toamnă Veneţia. Făceam planuri şi mă gândeam ce proiecte aş putea face cu micul ONG nou înfiinţat. Lista e lungă dar nimic din toate planurile nu s-au îndeplinit. Nimic.
Imediat după ziua mea planurile s-au schimbat în asociaţie. Apoi, în primăvară, am luat decizia să mă concentrez mai mult asupra sufletului meu şi să mă descopăr răspunzadu-mi la unele întrebări. A urmat ultimul proiect organizat de asociaţia BYP şi apoi  o oportunitate de angajare prin stragiu de internship la Infospeed.
Am cunoscut alţi oamenii, am învăţat să fac altfel de alegeri... iar vara asta nu am avut ocazia să vizitez ceea ce mi-am propus, dar am avut parte de două săptămâni la munte în Taberele Infopeed alături de copiii de la care am învăţat cel mai mult, iar asta a fost o călătorie pe cinste!

Am cunoscut oameni ce trăiesc liberi, fără planuri, griji sau temeri, fără bani prea mulţi sau prea puţini, fără să creeze strategii pentru viaţă sau carieră, fără să privească spre vorbele celorlalţi. Ei ştiu doar CUM vor să trăiască... restul, sunt doar alegeri  pe care aşteaptă să le ia la timpul potrivit.  Şi sunt genul ăla de oameni, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu cu o poveste interesantă de spus, mereu dispuşi să  "nu lăsăm pe nimeni în spate".
Privind în urmă, îmi propun un singur lucru: să îmi fac planuri dar doar atât cât să îl amuz pe Dumnezeu.

Eu intreb, copiii raspund

duminică, 18 august 2013

Ultimele doua saptamani le-am petrecut in Moieciul de Jos, la o pensiune cocheta cu un nume cat se poate de traditional, Niculina. Am fost acolo impreuna cu o parte din echipa Infospeed. Am gazduit doua tabere pentru copii, prima de Atentie si Concentrare, iar ce-a de-a doua de Invatare si Citire rapida.
Inca de cand imi faceam bagajele aveam un feeling placut, calm... M-am bucurat mai mult ca niciodata de dimineti racoroase, raze de soare abia trezite, cantatul cocosilor si... un caine negru si tare batran ce-i semana latratul cu strigatul unei foci ragusite.

Cum arata jobul ideal?

miercuri, 14 august 2013

Cand eram mica voiam sa ma fac de meserie cumparatoare, apoi bunica-mea s-a lasat induiosata de rugamintile mele si dupa ce mi-a luat un pisoias am hotarat ca ma voi face doctor veterinar. Cand pisicul a crescut si i s-a mai taiat pofta de joaca, ma imprietenisem cu o lingura de lemn a bunicii pe care o foloseam drept microfon si puteam sa jur ca eu voi fi cantareata. Andreea Marin si ale sale Surprize-Surprize ne impresiona pe toti la vremea aceea, iar eu ma si visam pe platourile de televiziune cu rochii lungi prezentand emisiuni. Apoi, am pus mana pe un casetofon si le stricam alor mei casetele ca sa-mi inregistrez eu emisiunile transmise direct din bucataria mamei pentru ascultatorii mei care eram, evident, tot eu. Odata ce am devenit eleva, acasa eram invataroarea jucariilor mele si le puneam sa repete lectia pe care am invatat-o eu in ziua respectiva la scoala, le dadeam note si teme...

In lumea copiilor prin tabara Infospeed

luni, 5 august 2013


Ma aflu in a doua zi din tabara Infospeed, tabara de Atentie si Concentrare. Tabara in care copiii lucreaza zilnic exercitii pentru marirea coeficientului de atentie si concentrare. Printre acestia, sunt si pitici de doar 4 anisori, dar si tineri  elevi de 14 sau 15 ani. Programul este flexibil si placut pentru toata lumea, doar impreuna cu copiii l-am stabilit. Nu facem nimic de capul nostru, totul se negociaza, pentru ca le respectam dorintele si suntem aici in primul rand pentru ei.

In graba, uit sa ma bucur de viata

vineri, 2 august 2013

Statia de metrou de la Unirii este absolut fantastica! Ofera posibilitatea tuturor sa ne observam atat pe noi, dar mai ales pe cei care ne inconjoara.Suntem ca niste furnicute grabite si irascibile...
Si asa, coborand pe scarile rulante catre metroul ce ajunsese in statie dau sa alerg, sa cobor mai rapid, sa ajung mai repede acasa unde sa ma pot relaxa dupa o zi obositoare. Ma supar pe cei care nu stationeaza pe partea dreapta…si ma opresc. De ce ma grabesc? Unde ma grabesc? Acasa, evident.  Ma grabesc pt ca vreau sa ma odihnesc acasa… Logic nu?