În ultima perioadă am avut parte de tot felul de discuţii despre viaţă. O fi şi din cauza vremii de afară sau poate simplul fapt că mai e puţin şi vom începe un nou an, vom face noi planuri, vom avea noi ambiţii şi obiective de îndeplinit.
Sunt în zodia Balanţă, iar asta explică multe nemulţumiri ale mele. Câteva cursuri de yoga şi aprofundarea cultului budist m-au ajutat de multe ori să înţeleg ce căutăm noi în viaţa noastră. Oamenii care au fondat acest “stil de viaţă” au pus punctul pe " i" ... Când discutam depsre viaţa, de fapt discutăm despre fericire şi necaz. Asta pentru că atunci când eşti fericit sau trist simţi cu adevărat că trăieşti, sau poate nu, dar eu aşa cred. Şi după câteva discuţii care mai de care mai profunde şi mai complexe, ajung la aceeaşi concluzie ca de obicei: ne provocăm suferinţa pentru că uităm şi suntem fericiţi când conştientizam tot ce ne înconjoară. Şi mă simt tristă pentru că am uitat. Am uitat că ştiam asta.
Suferim pentru că uităm să mulţumim pentru tot ceea ce avem sau am realizat până acum. Uităm că suntem unici pe acest pământ şi ne raportăm greşit la tot ceea ce este în exteriorul nostru.
Sunt atâţia oameni care vorbesc despre partea urâtă a omenirii, despre partea întunecată a sufletului uman, despre tot ce este rău şi acuză, jignesc şi ne urâţesc mai mult. Ca să nu intrăm în detalii, cât de mult ne desconsideram noi românii şi cât de superficiali am devenit.
Cu toate problemele întâmpinate în zilele noastre uităm de sufletul nostru şi ignorăm cu nesimţire toate lucrurile minunate pe care le trăim zi de zi şi care dacă le-am conştientiza ne-am umple sufletul cu fericire.
Am fost întrebată care sunt “lucrurile simple ce îmi fac viaţa frumoasă”? Am să enumăr câteva. Sper să le regăsiţi şi voi în viaţa voastră.
Ador dimineaţa. Chiar dacă mai vreau să stau în pat şi să dorm, mă gândesc că sunt destule lucruri de bifat azi în agenda mea şi dacă nu le voi face azi se vor strânge mai multe pentru mâine şi apoi nu am să fac faţă. Mă uit lângă mine şi văd un ciufulit care doarme dus şi vreau ca atunci când se va trezi să fie mândru de mine. Primul zâmbet vine odată cu pupicul pe care i-l dăruiesc şi mă amuză teribil felul în care se fâstâceşte el morocănos.
Un ceai cald sau o cafea proaspăt luată de pe foc. Mesajul pe care îl primesc în fiecare dimineaţă de la cel mai bun prieten şi câteva mail-uri ce mă anunţă una alta. Aerul rece şi umed ce mă întâmpină de după uşă şi pe care îl inspir cu toată forţa pentru a mă trezi. Drumul către metrou mă face să trec zilnic prin Parcul Obor. Acolo dau nas în nas cu viaţa altora. Pentru o secundă fac şi eu parte din ea, cât o privire, aşa cum şi viaţa lor face parte din a mea, tot în atâta măsură. Şi învăţ de la ei diverse lucruri: că e frumos să te bucuri de zâmbetul unui copil, că şi căţeilor le e somn la 8 dimineaţa nu numai mie. Ce te poate întrista când vezi un porumbel? Are şi el treabă lui - să mănânce grăuntele aruncate de o fată ce stă cu mama ei pe o băncuţă.
Jocul cu smurfi pe care îl am pe telefon, Strumfina care poartă aripioare şi se gâdilă când o ating, Papa care dă sfaturi cum să îl ajut ca sătucul lui să nu ducă lipsă de nimic. Colega mea îmi zâmbeşte şi îmi opreşte mereu loc lângă ea în banca. Cămaşă nouă a profesorului, poate e primită cadou de la soţia lui, sau poate a cumpărat-o grăbit în drum spre facultate, are povestea ei. Întorc privirea şi îl văd pe colegul de grupă, cel criticat de toată lumea. Chiar dacă nu stă nimeni cu el în banca… zâmbeşte. E un strop de fericire în sufletul lui şi asta mă face să zâmbesc şi eu. Gluma cu adevărat stupidă a profesorului nu amuză pe nimeni, dar pe mine mă face să admir totuşi ambiţia şi dăruirea cu care o spune.
Mesajul de bună dimineaţa primit de la ciufulitul meu de acasă, chiar dacă e ora 4 după amiază, mă face să îmi tresară sufletul de drag.
Sunt lucruri banale, nu?
Lucrurile mărunte pe care nu le luăm în seamă, sunt trecătoare şi fireşti. Trebuie doar să le vedem. V-aţi bucurat vreodată de faptul că aveţi curent electric în casă? Să vă treziţi dintr-o dată şi să conştientizaţi cât de important este să aveţi aşa ceva. Nu pentru că altora le-ar lipsi, pentru că fără el nu aţi putea face nimic. Realizaţi asta doar atunci când nu îl mai aveţi - până de curent… Ce facem? Dăm un telefon, ca să treacă timpul. Şi dacă baterie este descărcată?
Orice lucru mărunt face viaţa mai frumoasă şi implicit mai uşoară. Doar că noi suntem prea ocupaţi să ne vedem de “lucrurile mai importante”. Aceste mărunţişuri sunt, de fapt, lucrurile cu adevărat importante. Pentru că ne influenţează starea de spirit şi de aici porneşte tot. Nu credeţi?
Sunt în zodia Balanţă, iar asta explică multe nemulţumiri ale mele. Câteva cursuri de yoga şi aprofundarea cultului budist m-au ajutat de multe ori să înţeleg ce căutăm noi în viaţa noastră. Oamenii care au fondat acest “stil de viaţă” au pus punctul pe " i" ... Când discutam depsre viaţa, de fapt discutăm despre fericire şi necaz. Asta pentru că atunci când eşti fericit sau trist simţi cu adevărat că trăieşti, sau poate nu, dar eu aşa cred. Şi după câteva discuţii care mai de care mai profunde şi mai complexe, ajung la aceeaşi concluzie ca de obicei: ne provocăm suferinţa pentru că uităm şi suntem fericiţi când conştientizam tot ce ne înconjoară. Şi mă simt tristă pentru că am uitat. Am uitat că ştiam asta.
Suferim pentru că uităm să mulţumim pentru tot ceea ce avem sau am realizat până acum. Uităm că suntem unici pe acest pământ şi ne raportăm greşit la tot ceea ce este în exteriorul nostru.
Sunt atâţia oameni care vorbesc despre partea urâtă a omenirii, despre partea întunecată a sufletului uman, despre tot ce este rău şi acuză, jignesc şi ne urâţesc mai mult. Ca să nu intrăm în detalii, cât de mult ne desconsideram noi românii şi cât de superficiali am devenit.
Cu toate problemele întâmpinate în zilele noastre uităm de sufletul nostru şi ignorăm cu nesimţire toate lucrurile minunate pe care le trăim zi de zi şi care dacă le-am conştientiza ne-am umple sufletul cu fericire.
Am fost întrebată care sunt “lucrurile simple ce îmi fac viaţa frumoasă”? Am să enumăr câteva. Sper să le regăsiţi şi voi în viaţa voastră.
Ador dimineaţa. Chiar dacă mai vreau să stau în pat şi să dorm, mă gândesc că sunt destule lucruri de bifat azi în agenda mea şi dacă nu le voi face azi se vor strânge mai multe pentru mâine şi apoi nu am să fac faţă. Mă uit lângă mine şi văd un ciufulit care doarme dus şi vreau ca atunci când se va trezi să fie mândru de mine. Primul zâmbet vine odată cu pupicul pe care i-l dăruiesc şi mă amuză teribil felul în care se fâstâceşte el morocănos.
Un ceai cald sau o cafea proaspăt luată de pe foc. Mesajul pe care îl primesc în fiecare dimineaţă de la cel mai bun prieten şi câteva mail-uri ce mă anunţă una alta. Aerul rece şi umed ce mă întâmpină de după uşă şi pe care îl inspir cu toată forţa pentru a mă trezi. Drumul către metrou mă face să trec zilnic prin Parcul Obor. Acolo dau nas în nas cu viaţa altora. Pentru o secundă fac şi eu parte din ea, cât o privire, aşa cum şi viaţa lor face parte din a mea, tot în atâta măsură. Şi învăţ de la ei diverse lucruri: că e frumos să te bucuri de zâmbetul unui copil, că şi căţeilor le e somn la 8 dimineaţa nu numai mie. Ce te poate întrista când vezi un porumbel? Are şi el treabă lui - să mănânce grăuntele aruncate de o fată ce stă cu mama ei pe o băncuţă.
Jocul cu smurfi pe care îl am pe telefon, Strumfina care poartă aripioare şi se gâdilă când o ating, Papa care dă sfaturi cum să îl ajut ca sătucul lui să nu ducă lipsă de nimic. Colega mea îmi zâmbeşte şi îmi opreşte mereu loc lângă ea în banca. Cămaşă nouă a profesorului, poate e primită cadou de la soţia lui, sau poate a cumpărat-o grăbit în drum spre facultate, are povestea ei. Întorc privirea şi îl văd pe colegul de grupă, cel criticat de toată lumea. Chiar dacă nu stă nimeni cu el în banca… zâmbeşte. E un strop de fericire în sufletul lui şi asta mă face să zâmbesc şi eu. Gluma cu adevărat stupidă a profesorului nu amuză pe nimeni, dar pe mine mă face să admir totuşi ambiţia şi dăruirea cu care o spune.
Mesajul de bună dimineaţa primit de la ciufulitul meu de acasă, chiar dacă e ora 4 după amiază, mă face să îmi tresară sufletul de drag.
Sunt lucruri banale, nu?
Lucrurile mărunte pe care nu le luăm în seamă, sunt trecătoare şi fireşti. Trebuie doar să le vedem. V-aţi bucurat vreodată de faptul că aveţi curent electric în casă? Să vă treziţi dintr-o dată şi să conştientizaţi cât de important este să aveţi aşa ceva. Nu pentru că altora le-ar lipsi, pentru că fără el nu aţi putea face nimic. Realizaţi asta doar atunci când nu îl mai aveţi - până de curent… Ce facem? Dăm un telefon, ca să treacă timpul. Şi dacă baterie este descărcată?
Orice lucru mărunt face viaţa mai frumoasă şi implicit mai uşoară. Doar că noi suntem prea ocupaţi să ne vedem de “lucrurile mai importante”. Aceste mărunţişuri sunt, de fapt, lucrurile cu adevărat importante. Pentru că ne influenţează starea de spirit şi de aici porneşte tot. Nu credeţi?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu