Acum ceva vreme, într-un cadru destul de neoficial, purtăm cu un prieten bun o discuţie despre lecţii de viaţă. Din vorbă în vorbă am ajuns la o concluzie: noi, oamenii mari, ar trebui să învăţăm de la copii. Am stat o secundă şi am gândit ceea ce am spus, iar apoi am realizat că avem foarte mare dreptate. În timp ce creştem pierdem toată frumuseţea vieţii şi ne adâncim în viaţa de "om matur".
Practic, uitam să râdem de orice glumă tembelă, uităm să ne minunăm când vedem beculeţele de Crăciun, uitam să fim inocenţi. Ne lăsăm naivitatea în urmă şi ne apucăm de minciuni, înşelătorii, ajungem să fim invidioşi şi mai presus de toate ne raportăm la bani când e vorba să facem ceva frumos. Nu ne mai cumpărăm dulciuri şi nu îi mai ducem nici mamei flori de 8 martie. Uităm de toţi din jurul nostru şi ne concentrăm toată atenţia asupra vieţii noastre. Uitam să visăm, să avem speranţe şi ambiţii măreţe.
Acelaşi prieten mi-a trimis filmuleţul de mai jos şi nu am putut să mă abţin să nu vi-l arăt şi vouă.
Practic, uitam să râdem de orice glumă tembelă, uităm să ne minunăm când vedem beculeţele de Crăciun, uitam să fim inocenţi. Ne lăsăm naivitatea în urmă şi ne apucăm de minciuni, înşelătorii, ajungem să fim invidioşi şi mai presus de toate ne raportăm la bani când e vorba să facem ceva frumos. Nu ne mai cumpărăm dulciuri şi nu îi mai ducem nici mamei flori de 8 martie. Uităm de toţi din jurul nostru şi ne concentrăm toată atenţia asupra vieţii noastre. Uitam să visăm, să avem speranţe şi ambiţii măreţe.
Acelaşi prieten mi-a trimis filmuleţul de mai jos şi nu am putut să mă abţin să nu vi-l arăt şi vouă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu