Eu intreb, copiii raspund

Ultimele doua saptamani le-am petrecut in Moieciul de Jos, la o pensiune cocheta cu un nume cat se poate de traditional, Niculina. Am fost acolo impreuna cu o parte din echipa Infospeed. Am gazduit doua tabere pentru copii, prima de Atentie si Concentrare, iar ce-a de-a doua de Invatare si Citire rapida.
Inca de cand imi faceam bagajele aveam un feeling placut, calm... M-am bucurat mai mult ca niciodata de dimineti racoroase, raze de soare abia trezite, cantatul cocosilor si... un caine negru si tare batran ce-i semana latratul cu strigatul unei foci ragusite.

In fiecare dimineata la 8 si 30 de minute ne intalneam cu totii pe terenul de fotbal sa ne spunem buna dimineata. Dupa inviorare, nea' Gelu ne servea micul dejun ca mai apoi sa ne grupam pentru training si sa lucram. Dupa pranz, mergeam in excursii. Am facut drumetie pana in varful unui deal de unde putem vedea peisajul intregului sat, am vizitat Cetatea Rasnov, mai noua Pestera Rasnov, Cheile Zarnesti, Pestera Dambovicioara, si in final, nu puteam sa ocolim Castelul Bran. Am mancat zmeura si mure, afine si mere dulci culese din gradina lui nea' Gelu. Vlad ne-a pregatit limonada libaneza si  popcorn pentru serile de film si petreceri, iar pentru noptile cu foc de tabara am avut  carnaciori in tepusa pe ritmuri de chitara.
Am vazut pentru prima data stele cazatoare, am spus povesti cu fantome, am plans intinsa pe spate privind cerul, am ras alaturi de 30 de copii, am tremurat de emotii cand le auzeam sufletul spunand un simplu "te iubesc" sau "multumesc", am cantat la chitara langa un foc imens, am fost in mijlocul unei imbratisari de grup, am jucat ratele si vanatorii, matele incurcate, am cantat Un elefant se legana, am dansat dansul ratustei si i-am invatat coregrafia melodiei Puiul Piu.
Impreuna cu copiii, am desenat o zi perfecta din viata noastra, am aflat ce inseamna perfectiunea, am invatat cum se simte sincer aprecierea, dragostea si armonia. Impreuna cu ei am aflat lucruri despre mine, m-am cunoscut mai de aproape si am aflat ca lumea lor e una speciala.
Am plecat de acasa cu un bagaj puternic de conceptii si preconceptii, atitudini si ganduri despre mine, despre ei... M-am regasit in comportamentele lor, in dorintele lor, atitudinea lor... Am inteles mecanismele ce m-au facut omul de astazi, am inteles lucruri despre mine, parintii mei, conjunctura in care am crescut si ambitiile pe care le-am avut... Am aplicat teoria citita in cartea Umbra de Adrian Nuta si i-am trait rezultatele imediate, uluitoare... Am inteles lucruri pe care nu mi le explicam, mi-am raspuns la multe de ce-uri si mi-am depasit unele bariere sufletesti. Cele doua saptamani printre acesti copii au fost mai benefice decat orice terapie la psiholog, orice film sau carte citita, orice training de devoltare personala... Nu am facut nimic altceva decat sa fiu atenta la ei si la mine...
Ma intorc ravasita, intr-un sens bun. Atat de ravasita incat nu ma mai cunosc pe mine insami, si vreau sa ma descopar caci tare mult imi place cu ce ma mai surprind.