Declic

Mi-am propus pe anul acesta sa renunt la ignoranta. Si cand zic asta ma refer la a renunta sa mai terc peste atatea ocazii in care as putea folosi timpul pentru mine si dezvoltarea mea.
Imi amintesc cu drag de anii de liceu, acei ani in care ma implicam in orice activitate care mi se parea interesanta. Mereu descopeream cate ceva nou, ceva care contribuia la maturizarea mea. Am renuntat intre timp sa ma implic in zece lucruri si sa nu fac nici macar unul foarte bine. Dar si asa, parca ma plictisesc sa aud tot timpul aceeasi termeni, aceleasi vorbe spuse de aceeasi oameni. Imi place directia pe care merg, procesul prin care trec, lucrurile pe care le invat si oamenii de la care invat, dar obosesc concentrandu-ma doar pe o singura directie. Uneori, am nevoie (cred ca cu totii avem) de o debarasare. Sa facem treaba in alt stil, cu alti oameni, cu alti termeni... o schimbare. Imi permit sa vreau mai mult de la mine, sa ma explorez mai mult. 

Sunt un om deschis la conversatii de tot genul, cu oameni de tot soiul, insa nu ma pricep sa intru intr-o discutie pe nebagate in seama. E o provocare pe care mi-o asum. Este una din acele schimbari pe care mi le doresc. Astazi, am fost la un training si in pauza am intrat intr-o discutie a unui grup mic cu oameni de varsta mea. E primul meu pas si ma bucur de el. Astfel am aflat lucruri noi despre activitatea din alte asociatii, despre alti tineri la fel ca mine care sunt debusolati sau ambitionati de societatea romaneasca. Vorbeam despre Romania si despre sistemul de invatatamant, total dezamagiti de ceea ce ni se ofera in acest cadru, dar destul de porniti sa schimbam ceva. Nu gasim scuze si asta ador la noi. Nu ne plangem ca traim in tara asta si ca totul in jurul nostru e asa cum e, incercam sa oferim alternative. Nu ne ingradeste nimeni dezvoltarea personala sau profesionala, depinde de noi, de fiecare dintre noi cum folosim resursele, contextele si experientele.

Este un mesaj pe care ieri, la un one-to-one cu o colega, l-am spus din inima. Astazi, am avut parte de una din cele mai frumoase momente din viata mea. Am primit un telefon de la ea in care ma ruga sa ne vedem cinci minute pentru ca isi doreste sa imi spuna ceva. Am primit in dar o agenda speciala si un obiect decorativ :) Mi-a multumit ca am ajutat-o sa realizeze ca viata fiecarui om este propriile lui maini, fara exceptii. A luat atitudine si am vazut azi o alta sclipire in ochii ei. 



Pentru oameni ca ea, pentru tinerii ca noi, pentru oamenii care vom fi mai tarziu, astfel de momente sunt acel declic pe care cu totii il cautam. Si ma bucura nespus ca sunt unul dintre aceia care isi croiesc un viitor pentru a-i ajuta pe altii sa capete aceasta sclipire aparte in ochii lor.