Cum sa faci cele mai prostesti greseli?

Zilnic facem greseli. Mai mici...mai mari, dar facem gafe. Sa ne amintim de cand eram mici si faceam in propriul scutec chiar daca invatasem cum se foloseste olita, era mai comod asa. Sau cand mama ne spunea sa nu punem mana pe nu stiu ce bibelou, iar noi in clipa urmatoare eram acolo cu el in mana incercand sa vedem care e logica mamei. Primavara, incaltati cu ghetutele cele noi eram incantati sa vedem cat de murdara era prima baltoaca iesita in cale...

Cand eram eu mica, aveam un reseu in mijlocul sufrageriei. Mama imi tot spunea sa nu ma apropi ca ma voi frige. Intelegeam ca asta e ceva de rau pentru mine si manutele mele, dar pernele? Pernele le luam si le asezam pe foc, apoi stateam langa ele atenta si ma uitam cum iese fumul din fulgi. Nu m-a intimidat prea mult mama cand mi-a spus ca putem lua foc cu totul si sa nu mai fac asta... Nu-mi amintesc cand si de ce m-am oprit din pus perne pe foc, dar treaba asta cu focul era prea interesanta ca sa ma opresc aici. Pe principiul "mi-a luat foc casa, dar uite ce frumos apune soarele" la bunici la tara, undeva intr-o polatra plina cu lemne, strangeam paie si crengute si incercam sa imi fac propriul foc de tabara departe de ochii bunicii. Din fericire nu reuseam sa fac mare lucru si in timp m-am lasat de hobby-ul asta. 
Mai tarziu, am descoperit ca pot gati la aragaz. Si inventam tot felul  de mancaruri de care doar ma apucam, apoi uitam tigaia pe foc si dadeam fuga la tata sa vina sa stinga focul din bucatarie. Cam de trei ori, cred, ca au trebuit ai mei sa zugraveasca pana sa ma prind ca nu e chiar o idee inteleapta sa fac asta. Poate de aceea acum, pentru mine orice mancare se poate gati in 30 de minute. Daca dureaza mai mult, uit de ea, asa ca ma conformez.
Trecand la lucruri mai serioase, temele interminabile deveneau si ele plictisitoare de la un timp, iar copiatul in clasa de la colega tocilara nu se va demoda niciodata. Pacat ca profesorii pot fi atat de vigilenti uneori si notele mele din catalog m-au facut sa trec la alt nivel. Copiatul de pe internet. Din pacate nici asta nu mi-a adus rezultate prea bune, dar inca progresez.
In timp, devenisem si eu cica domnisoara si moda era o prioritate. Optam pentru cele mai trendy tinute chiar daca afara erau cateva grade sub zero si ghetutele mele nu erau calduroase, dar macar aratau bine! Prima raceala nici nu am bagat-o in seama. Ba mi-am luat si o canadiana draguta asortata. Dupa cateva saptamani de stat in pat la patruzeci de grade m-am hotarat sa ma imbrac mai gros, dar la fel de incomod. Deh, moda!
Am crescut si am vrut sa demonstrez ca am si eu un cuvant de spus si cum mi se intampla si acum de multe ori sa nu gandesc in totalitate ceea ce urmeaza sa spun, colegii din liceu au o impresionanta colectie de perle sub semnatura mea. Mandra sunt ca totusi, spre deosebire de un coleg drag mie, eu nu i-am spus profei de romana ca Pupaza din tei este scrisa de Mihai Eminescu, dar m-am distrat copios soptindu-i asta. 
La facultate, inca nu am intrecut-o pe colega mea, Andrada, care nu se mai opreste din a varsa cafea pe noi "din greseala", dar incurc dese ori salile de curs sau ma cred uneori prea prietena cu profa' de japoneza si asta ma face sa simt cate o bataie pe umar de la cate un coleg. Am renuntat la copiat teme, acum sunt sincera si le spun ca nu am avut timp sau inspiratie. 
Inca mai uit unde imi pun incaltarile si intarzii la intalniri pentru ca stau prea mult sa mi le caut, inca ma mai uita soarta pe facebook si realizez ca am ratat prima ora de engleza sau ca nu mai am timp sa iau micul dejun. Si da, dimineata inca mai ma cert cu motivatia mea cand ea imi spune ca e soare afara si e un moment perfect sa plec in parc la alergat...dar e atat de calda patura mea...
Mai nou, am inceput sa arunc din lucrurile nefolositoare (pentru mine) pe care le gasesc prin casa, iar seara Sebi ma intreaba pe unde sunt si dau din umeri ca si cum nu le-as fi vazut niciodata. Mi-am deazvoltat o noua pasiune!

Acum sunt in cautarea a numeroase lucruri prin micul meu apartament: un cablu de date, un card de memorie, un ruj, sosetele mele cu Mos Craciun, singurul meu stilou, un caiet plin de cursuri la japoneza (am examen joi, da nu-i bai!), un pachet de carti de joc, niste stickere si multe altele...
Acestea fiind spuse... viata e frumoasa, soarele rasare in fiecare zi iar eu am abia 21 de ani. Mai am o viata de gresit si zambit pentru fiecare lectie invatata din fiecare greseala. 

 

P.S.Enjoy your own mistakes.