Tara lui Cineva de Undeva

Lumea in care traiesc e plina de studenti sau oameni care cocheteaza cu zona asta. De trei ani sunt ca ei, vorbesc cu ei, traiesc ca ei, ii observ, ii consiliez, ii indragesc, ii incurajez si simt aceeasi debusolare in toti.
Inca de mici suntem intrebati 'al cui esti tu?', 'ce vrei sa te faci cand vei fi mare?', 'cu cine semeni mai mult?', apoi intervin etichete  vorbe precum 'esti un copil creeativ', 'esti nazdravan', 'esti neatent', 'esti tare destept', ca la scoala sa ni se spuna ca trebuie sa fim buni la matematica si 'romana', iar mai apoi, cand ajungem sa ne inscriem la faculate, ni se adreseaza tot felul de intrebari de genul 'si ce iesi daca faci facultatea X?'. Raspunsul trebuie, si de aceasta data, sa fie multumitor pentru cei care te intreaba. Sub pretextul 'sa ajungi si tu undeva, sa fii cineva', ce-i drept cu cea mai mare bunavointa a parintilor, ne indeamna sa ne inscriem la facultati diverse.
Si asa, ne dam seama in plina sesiune ca dam examene la materii pe care nu le intelegem, ce sa le mai si indragim, ca traim cu teroare pana aflam daca mai avem loc la buget sau am picat la  'cu taxa', ca ne e rusine cu un 7 luat la un examen, la care jumatate din facultate a picat, doar pentru ca lui 'tati' nu-i plac decat notele peste 9, sau la final de anul trei hotaram ca licenta mai bine o sustinem la anu', pana atunci poate mai invtatam... si tanjim dupa a ne ragasi pe noi insine si ce ne place noua, ce vrem noi cu adevarat. Dar nu avem repere si plutim in continuare printre ambitiile 'dorintele' parintilor nostrii.
Din pacate, apar cazuri in care studentii abandoneaza facultatea pentru ca nu mai fac fata, desi parintii lor stiu ca au luat licenta cu 9 si nici nu indraznesc sa inceapa o alta pentru au nevoie de sustinere sau pentru ca 'e timpul sa cauti job'; cazuri in care plini de restante si taxe neachitate isi cauta job si apoi nu mai au timp sa invete, cazuri in care apar depresiile pentru ca nu s-au mentinut pe un loc la buget sau pur si simplu au depus efort si au terminat o facultate pe un domeniu in care nu va profesa niciodata din placere...
Scoala in sine, pune mare accent de dezvoltarea mintala si pe omogenizarea unei discipline comportamentale a elevilor. In familie si societate, cei mai putin norocosi, sunt priviti prin prisma performantelor scolare si data la o parte importanta unei dezvoltari spirituale sau a educarii privind un stil de viata sanatos, desi acestea sunt la fel de importante. Suntem trup, suflet si minte, dar uitam asta de cele mai multe ori.
De ce sa devii ceva cand tu esti cineva, de ce sa semeni sau sa te compari cu cineva cand esti deosebit intr-un totul, de ce sa iti creezi o personalitate crezand ca esti etichetele altora cand poti sa te descoperi pe tine asa cum esti, de ce sa inveti lucruri pentru ca trebuie nu pentru ca iti plac, de ce "sa ajungi undeva" cand tu poti fi oriunde? De fapt, de ce sa te raportezi la cei din jur si  sa faci ce iti sta in putinta sa te simti apreciat de ei cand tu traiesti doar viata ta?
Ne este teama sa nu-i dezamagim pe cei din jurul nostru si ne este tare comod asa. Dam vina pe context cand nu ne ies lucrurile si gasim scuze pentru orice esec. Apoi, ajungem intr-o zi cand ne simtim goi pe interior si nu stim de ce.
Cunosc oameni care nu stiu sa se caracterizeze, sa vorbeasca despre ei, sa se recomande, sa-si scrie calitatile si atuurile intr-un CV chiar daca au terminat o facultate. Sunt oameni care cred ca merita putin, care considera ca trebuie sa munceasca mai mult, care nu stiu sa primeasca multumiri, care se panicheaza cand sunt aplaudati.
E doar un pas intre a ne lasa caracterizati de cei din jurul nostru si a le arata cine suntem noi cu adevarat. Ce face diferenta? ACTIUNEA!
Descopera-te! Da-ti voie sa gresesti, sa experimentezi, sa simti ca inveti lucruri pe propria-ti piele. Cu orice lucru marunt pe care il faci, pune-ti intrebari, vorbeste tu cu tine despre tine. Intreaba de ce si apoi cum. Mintea noastra e facuta sa raspunda la intrebari. Sufletul nostru e capabil sa ne arate cum suntem noi cu adevarat, corpul e doar o reflexie a ceea ce suntem noi ca spirit. Petrece timp tu cu tine, fara telefoane, laptop-uri sau casti. Ia orice intamplare din viata ta ca pe o provocare si joaca-te.
Crezi ca nu ai repere, dar cauta-le, formeaza-ti altele noi, experimenteaza pentru  ca viata in sine este o experienta si uitam mereu ca este una unica si din pacate, foarte scurta.