Rabdare pentru eșec

Am avut parte de o zi foarte productiva si simt nevoia sa impartasesc cu voi cuvintele frumoase pe care, astazi, oamenii dragi mi le-au scos in cale. 

Am avut ocazia, dupa mai bine de doi ani, sa intalnesc un om deosebit, de care imi era dor: Iulian Costea. Am mai vorbit despre el aici:)  Ma asez la masa din micuta cafenea alaturi de el sa discutam... despre ce am mai facut, despre ce a mai facut... M-am simtit din nou, acel copil prostut cu ochii ficsi si atenti. Stiam ca dupa ce ma voi ridica de la masa voi fi putin mai inteleapta. Citeam pe blogul lui despre "rabdare".  Un termen destul de greu de digerat in zilele noastre, zile in care suntem bombardati cu informatie din toate partile si e necesar sa te pui zilnic la curent cu noutatile, sa citesti cat mai mult, sa inveti cat mai mult, sa stim cat mai mult...cui ii mai arde de rabdare? Vrem sa invatam acum si maine sa avem rezultate: vreau sa ies din facultate si sa fiu direct angajata pe postul dorit, vreau sa am propriul ONG si sa imi petrec toata viata lucrand cu voluntari, vreau sa devin trainer... intrebarea ramane: sunt pregatita sa fac fata, acum, tuturor ambitiilor mele?

De obicei, cand pornim entuziasti pe drumul unui nou proiect nu ne gandim si la esec sau nu vrem sa ne gandim si la esec... Si tragem tare pana "se arde siguranta" si ramanem fara energie > esec. De multe ori avem tentinta sa renuntam, ne demotivam... Gasim tot felul de scuze si justificari, dar ne gandim si daca  nu cumva trebuia sa mai avem "putintica rabdare"? Rabdare pentru a realiza faptul ca esecurile sunt mai pretioase decat un succes... 

Eu nu sunt pregatita sa sar atat de mult. Astazi am realizat asta stand sa sorb dintr-o cafea... E mult mai intelept sa tratam totul cu pasi marunti si siguri, esecuri marunte care sa ne invete cum sa nu mai facem aceleasi greseli... iar apoi sa dam lovitura cea mare.

Pentru cine doreste sa aprofundeze problema, aceasta este una din solutiile pe care le recomand cu caldura - Povestea omului se serviciu.

  Mai jos aveti cateva din intamplarile unor mari oameni ai lumii care nu au avut rabdare, dar au stiut cat de important si benefic este sa ratezi:

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus : "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi "fără nicio şansă ca şi compozitor". Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate  nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: "Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ ". Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum; cine are habar cine e Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasă a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: " Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: "Nu-ţi pasă de nimic în afară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: " Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. De altfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantomima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violoncelişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi? " Domnul Casals i-a răspuns: " Pentru că încă cred că fac progrese."