Învățare

loading ...

Comunitate

loading...

Manifest/are

loading...
 

Unde e Crăciunul?

vineri, 16 decembrie 2011

Astăzi am avut curajul de a-mi asuma doi-ul pe care îl voi lua mâine la testul  de limbă  japoneză de fiecare vineri. Am preferat să fie aşa decât să pierd un moment important al anului – cumpărăturile de Crăciun. Până şi vremea a ţinut cu mine, azi a nins pentru prima dată în iarna asta. Am făcut lucrurile cu paşi mărunţi. Am pus un fular gros şi am plecat pe uşă.    

Parcul Obor era  plin de căsuţe din lemn  tranformate în magazine  cu suveniruri,  mini restaurante  sau gogoșerii. Toată lumea forfotea în căutarea unui cadou perfect  sau pentru a gusta cel mai bun vin fiert. Copiii se opreau din loc în loc atraşi de câte ceva şi  ţipau entuziasmaţi la mămicile lor. Un grup de ţigănci s-au oprit la gogoseria de pe colţ pentru a cânta colinde. Personal, prestaţia m-a iritat puţin, dar mai apoi am observat câţiva trecători amuzaţi de circul lor, aşa că am zâmbit şi eu.
Bucureştiul a prins viaţă  odată cu venirea  sărbătorilor. E  o nebunie curată! Nici măcar în perioada reducerilor nu e aşa aglomerat. Asta mă face să mă gândesc că oamenii pun preţ pe fericirea altora. Ei vin la cumpărături pentru a face o bucurie. Citeam pe un alt blog, părerea  unor persoane în legătură cu acest gen  de atitudine a oamenilor, cum că uităm semnificaţia adevăra a Crăciunului şi ne concentrăm foarte mult pe cadouri şi Moş Crăciun. Şi poate că da, aşa este. 

Acum este perioada din an când uităm de egoism şi  privim asupra bucuriei altor persoane şi dăruim fără să aşteptăm ceva înapoi. Ajutăm fără să cerem nimic în schimb. Azi, mă uitam la oamenii ce treceau pe lângă mine şi nu vedeam pic de răutate sau sila în ochii nimănui şi ningea şi bătea vântul şi era frig… şi toţi aveau un singur gând: vine Crăciunul! Nu uităm de tradiţie! Colindele se aud peste tot: în magazine, la metrou, pe stradă, în parcare… Găsim iconiţe cu naşterea Domnului  la orice colţ de stradă, doar că aceşti oameni care îşi permit să ne critice, nu le văd.

Acum se naşte în noi  dorinţa de a ne aminti de orice persoană dragă şi îi urăm toate cele bune chiar şi printr-un simplu sms. Acum este singurul moment din an când cumpărăm felicitări  sau vederi, ne vizităm rudele şi îi îmbrăţişăm, luăm masa împreună şi povestim ce planuri avem pentru anul ce vine.  Bucăţele tradiţionale le împărţim între noi şi nu există masă pe care să nu fie o felie de cozonac şi un vin fiert.  E momentul  în care ne umplem sufletul de optimism şi dorim  o lume mai bună. 
E normal să nu mai fie totul ca înainte. Evoluăm şi  facem aşa cum ne e mai bine. Nu o să mai găsim la fel de mulţi copii plecaţi la colind sau la fel  de multe mămici stând să frământe cozonacul în ajun, dar nu cred că o să ne lipsească asta vreodată din atmosfera Crăciunului. Cozonacul îl găsim ambalat la magazine iar în drum spre casă ar fi drăguţ dacă am cumpăra un CD cu Hrușcă, îl putem asculta împodobind bradul alături de întreaga familie. Şi poate pentru unii Crăciunul  înseamnă mai mult Moş Crăciun decât naşterea Domnului, dar în fond, nu e sfârșitul lumii. Colindele sunt cele care ne amintesc de copilasul-minune, iar Moşul este cel care împarte bunătate şi fericire tuturor. Oricum ar fi, nimic nu te împinge decât spre o stare de spirit mai frumoasă. Eu aşa văd Crăciunul, o sărbătoare a optimismului şi a darurilor. 

Crăciunul fericit să vă fie!  







 

4 comentarii:

Anonim spunea...

frumos

Anonim spunea...

imi place cum scri ai multa descriere de suflet

Anonim spunea...

scri frumos. mereu ai avut talentul asta. dar deja targovistea nu iti mai place nu?:P

Tina spunea...

Ba da, dar e bine sa mai schimbi peisajul din cand in cand ;))

Trimiteți un comentariu