Frică și iubire

Neale Donald Walsh  spune că oamenii acţionează din două spaţii: frică sau iubire. În fond, la baza tuturor alegerilor pe care le facem, conştient sau inconştient, stă unul dintre aceste sentimente.

Împărtăşesc cu voi faptul că de ceva timp am prins un nou obicei. După ce termin o carte de citit, îmi iau câteva notiţe, aşa.... doar pentru mine. Am un gen de agenda a sufletului meu, unde îmi notez în mod simandicos câteva idei, citate sau mici rezumate din carte. Deschid aceasta agendă când vreau să mai scriu ceva dintr-o carte, când vreau să notez un citat, când vreau să îmi pun dorinţe sau să scriu recunoştinţe. Sunt rânduri care pentru mine înseamnă mult, sau care mă fac să înţeleg cu totul şi cu totul altceva ori de câte ori le citesc.


Astăzi, printre discuţii despre bani, joburi, dezvoltare persoanala şi traininguri am ajuns acasă cu o singură întrebare în minte: şi totuşi...de ce nu funcţionează?
De ce dacă mă ocup de dezvoltarea mea  în mod constant și lucrez și cu alții pe această bucată,  nu reusiesc să ajung acolo unde îmi doresc? Cât mai am de aşteptat? Cât mai am de învăţat şi înţeles? Câţi bani să mai dau pe traininguri, cursuri, cărţi şi workshopuri? De ce nu funtioneaza? Trebuia să funcţioneze! Am călătorit pe toate drumurile care mi s-au arătat şi toate m-au adus în acelaşi loc. De ce nu funcţionează?

Deloc intamplantor, ba chiar pură coincidenţă astrală, deschid astăzi agendă la o pagină random. Ghilimelele încep aşa: " Tu nu însemni frică. Tu însemni iubire. Dă-i îninate şi fă ceea ce îţi place cu adevărat să faci. Nu fă nimic altceva! Ai atât de puţin timp! Cum te poţi gândi să iroseşti o clipă făcând ceva ce nu-ţi place numai ca să îţi câştigi existenţa? Ce fel de existenţa este aceea? Nu este viaţa, este o moarte. Orice căruia îi opui rezistenţă persista!"

Iar răspunsul la întrebarea mea era fix în foaia aceea. Drumurile pe care am mers erau perfecte, dar nu erau ale mele. Călcam pe poteca făcută de alţii pentru propria lor fericire. Făceam asta de teamă să încep propriul drum.

A acţiona din spaţiul de frică, nu doar că ne ţine închişi în propria zonă de confort, este chiar un obicei perpetuat de societate în mod dogmatic. De frică învăţăm bunele maiere încă de mici, de frică învăţăm la şcoală, de frică ne luăm un job şi apoi... tot de frică facem următoarele alegeri în viaţă.
Ceea ce se naşte atunci când acţionăm din spaţiul de dragoste este numită artă şi creativitate. Unii ar spune chiar curaj. Să laşi fricile de-o parte şi să concepi propriul drum. Cu multă dragoste de oameni, de lume, de tine în primul rând, de lucrurul pe care vrei să îl faci şi în special de viaţă; pentru că odată început acest drum, starea de flow este gratitudinea în care îţi vei crea propria viaţă. Iar atunci, lucrurile vor funcţiona. Întotdeauna au funtionat în felul ăsta.

Oamenii de succes nu sunt oamenii care au bani, sunt oamenii care şi-au creat propriul drum din talentul lor şi au trăit pentru a-şi continua acest drum şi pentru a trăi cu adevărat. Restul...vine de la sine!

Pare că am mai înțeles ceva de la viață astăzi!
Keep going your way!
Love & peace!