La inceput auzi despre asta... apoi, incepe sa te intereseze, curiozitatea iti bate in geam. Oare cum o fi? Si intrebi in stanga si in dreapta, citesti, te documentezi, asculti povesti ca in final sa o faci pur si simplu.
Eu... m-am asezat la o masa comod, ca si cum as fi stiut ce ma asteapta. De fapt, habar nu aveam! Am comandat un pahar. O licoare incolora, fina si foarte taioasa... frumos mirositoare, aromata usor cu suc de lamaie, turnata intr-un pahar deschis cu un picior lung si elegant. Am imbratisat paharul cu cele trei degete stangace ale mele si am degustat. Intepator dar prea provocator ca sa nu-l fi baut pe tot.
Stomacul meu o lua razna de parca zeci de fluturi piromani s-ar fi jucat necontrolat. Incepeam sa simt acel gust acrisor al lamaii... atat de ciudat de placut.
Mai comand inca unul. L-am baut cu saruturi mici si dese, il savuram inghititura cu inghititura. Porii mi s-au deschis si s-au nascut primele zambete isterice. Nu-mi mai simteam trupul. Eram vesela si beata. Nu ma recunosteam, dar nu mi-era rusine. Imi placea senzatia asta de om beat caruia i se permite orice doar pentru ca e beat. Si ma prostesc, rad, visez, ma misc si sunt credula ca un copil, unul care aproape intra in coma. Pupilele mi se dilatau, iar ochii incepeau sa luceasca precum al unui animal de noapte cu prada fata in fata. Probabil ca daca cineva mi-ar fi luat paharul din mana as fi facut o crima. Vrei sa vezi cum e? Incearca, dar nu lua din paharul altuia! Daca ti-e teama ca te imbeti atunci ce rost are sa bei?
Ma uitam din ce in ce mai des la paharul meu. Il admiram, il idolatrizam cu tot cu gustul acela sec de lamaie. Ma intrebam: de ce am venit aici sa beau cu el la masa asta? La ce bun? Oricum maine ma va trezi o durere de cap infernala, voi fi obosita si poate voi regreta...
Ma luase valul si pluteam atat de frumos... In jurul meu sunt oameni multi si diversi. Unii sunt beti, altii sunt betivi iar altii doar degusta... Ma uit la ceas si vad cat timp a trecut. Incep sa ma trezesc din betie si ma doare capul si sunt obosita si mi-e rau...
Imi privesc cu atentie pahaul si realizez ca niciodata nu a fost umplut cu tequila si suc de lamaie. Dragostea e fix ca o betie: auzi de la altii povesti frumoase sau mai putin frumoase, citesti, vezi in filme, dar cand o intalnesti e ca si cum nu ai fi stiut nimic despre ea, te ia pe nepregatite total. Si iti place si de la o degustare ajungi sa nu mai poti trai fara doza zilnica. Partea frumoasa e ca are un gust fin si taios ca tequila, dar daca nu ii adaugi si un pic de lamaie isi pierde din aroma... Partea proasta... nici nu stiu care e. Poate o sa aflu intr-o zi, poate o sa aud povesti despre asta sau poate nu.
Eu... am ales sa imi mai comand inca un pahar si inca unul...si nu cred ca am sa parasesc prea curand masa asta...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu