Deschid larg frigiderul și privesc de parcă nu l-am mai văzut niciodată până acum atât de rece. Am de ales între un pahar de lapte sau o cutie de energizant. Sunt pusă să aleg între o noapte lungă sau una odihnitoare. Am tendința de a închide ușa în ideea că mă mai gândesc eu ce să fac, apoi realizez că intru din nou în același cerc vicios în care amân lucruri pentru a le evita. Ok, energizant să fie!
De obicei nu am așa ceva în casă, e o excepție. Nici cafea nu am...daca din întâmplare într-o altă noapte aș avea aceleași două variante în minte și aș alege să rămân trează oare cu ce m-aș alimenta?
În nopți ca asta mă așez pe-un tamburel în fața unui așa-zis birou, improvizat. Îmi amintesc cu ani în urmă, tot in nopți ca asta, tot cam pe după miez de noapte, mă așezam la biroul meu de acasă cu un stilou în mână și scriam.
Oare ce fel de viață aș fi avut acum dacă aș fi rămas în fiecare noapte să scriu? Dacă aș fi urmat un cerc literar și poate chiar o facultate de profil ca mai apoi ... cine știe, poate chiar să scriu un roman?
Scrisul, noaptea, a rămas încă o plăcere. E genul de moment intim, doar eu cu stiloul meu dând viață unei idei pe o bucată de hârtie. Din păcate, în drum spre alte țeluri, ceva din mine s-a pierdut iar scrisul a rămas doar un moment intim și atât.
Astăzi stau trează până mai târziu pentru că trebuie să lucrez. Mi-aș dori ca asta sa îmi ofere un sentiment la fel de plăcut precum scrisul, dar nu e așa...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu